Jurnal de Elveția, Episodul 16: Poștașul sună întotdeauna de două ori

Motai, e 7 dimineata, ceasul nu a sunat inca, dar stiu ca nu mai e mult. Deodata aud un sunet scurt ca o sonerie in departare. Stiu ce e, cineva chiar suna la sonerie. Sar din pat, iau geaca pe mine, cobor scarile si ajung la usa de la intrare, dar deja e prea tarziu. Stiu cine era pentru ca am mai trait experienta. In Elvetia postasul nu suna niciodata de doua ori, suna o data, scurt, la mine de cele mai multe ori la 7 dimineata si fuge rapid inainte ca eu sa ma dezmeticesc, lasand in urma lui doar o hartiuta, singura dovada ca nu am visat si el chiar a trecut pe aici.

posta

 

Asa ca urmeaza aventura Posta. Numai ca spre deosebire de Romania, aventura nu e intr-o jungla urbana ci mai degraba intr-un spatiu magic, unde totul decurge placut si rapid.

Posta e peste tot, au si banca. Au si ei pauza de pranz ca la noi. Posta e si papetarie de cele mai multe ori. Intri inauntru, iei un bon de ordine si nici nu clipesti bine ca iti si apare numarul pe prompter. “Gruezi” iti zice persoana din fata ta si zambeste (!), iti scaneaza codul de bare de pe mandat (!), semnezi pe displayul electronic (!) si primesti coletul imediat. “Schöne Tag” (Zi frumoasa) auzi in urma ta.

Chiar asa e la posta? Sigur nu ai visat?…

posta1posta5

posta6 posta7

posta2

 

posta4