Jurnal de Elveția, Episodul 12: Zanzibar, nu Elveția

Jurnal de Elveția, Episodul 12: Zanzibar, nu Elveția

Vreme de scris: afară s-a făcut frig (crește pateul), Zurich nu e deloc însă un oraș extrem de friguros, așa cum mă amenințau colegii de la muncă, dar tot jinduiesc la Zanzibarul de astă-vară, așa că o să povestesc despre el.

În Elveția se poartă concediile exotice, auzi des că cineva a plecat în Costa Rica sau Zanzibar. Asta dacă nu au copii, atunci maxim se plimbă prin țară. Dar nu e deloc rău să vizitezi Elveția, are locuri minunate, nu neapărat mai minunate decât are România, din câte văd din drumețiile prietenului Claudiu, dar cu siguranță mai ușor de ajuns la ele. Ai nenumărate trenuri, comfortabile, rapide, telecabine noi. Altă infrasturctură.

Dar hai să revenim la vară: Zanzibar a fost o experiență în sine, o insula superbă care arată chiar mai bine decât în poze. După ce am stat în Elveția, am avut parte acolo de cea mai bună mâncare în luni de zile! Sâ-ți începi dimineața cu suc proaspăt din fructul pasiunii și să o închei cu un vin din Africa de Sud, e exact cum ar trebui să arate paradisul.

IMG_2662IMG_2717

Dar, după cum glumeam cu una din prietenele cu care am fost acolo: nu e ușor să trăiești în paradis. Zanzibar e un loc al extremelor, lângă plajele superbe, locațiile pentru turiști, zonele de kite surfing, la nici 5 metri în spatele lor intri în satele localnicilor și e frumos, dar și trist, multă sărăcie. Zanzibarienii au o mantra a lor: Hakuna Matata. Adică No worries, trăiește viața fără griji. Rațiunea din mine se revolta și spunea “da, dar nu se poate așa, fără griji înseamă scăderea productivității, nu ești eficient”, iar partea boema din mine se bucura din toată inima de conceptul ăsta.

IMG_2656IMG_2675

Cum sunt localnicii? Oameni ca toți oamenii: unii încearcă să te stoarcă de bani, pentru că ești turist și au nevoie de asta, alții sunt fair play. Dar aproape toți zâmbesc. Zâmbesc mult și par mai fericiți decât noi europenii. Într-o zi o mașină l-a șters un pic pe ghidul nostru și el râdea și zicea Hakuna Matata. Jumătate din mine râdea cu el, jumătate se crucea: Hakuna Matata, Hakuna Matata, dar hai totuși să ne uităm pe unde traversăm.

Am fost în barul Mercury (în amintirea lui Freddie Mercury – pentru cei ce nu știu, el s-a născut în Zanzibar), am avut o seară de sâmbată frumoasă acolo, cu dans și muzica live, dar în rest era cam pustiu. Zanzibarienii nu dansează nici pe departe atât de mult pe cât mă așteptam, Freddie cred ar fi dezamăgit.

Într-una din zile am făcut un Spice Farm Tour, cu siguranță una dintre cele mai mișto experiente: să văd cum se cultivă vanilia, scorțișoara, cafeaua și ananasul. Mi-a plăcut la nebunie. Am umplut o traistă de condimente și a2a zi ne-am întors să gătim acolo. Am gătit fix cum o fac localnicii, ne-am facut dintr-o nuca de cocos lapte de cocos și am facut orez Pilau, curry vegetarian și banane cu scorțișoară și cocos, foarte basic, totul cu legume și condimente de la fermă, dar din nou una din cele mai gustoase mese pe care le-am luat în luni de zile.

IMG_2690IMG_2696

Ghizii de la fermă au fost foarte prietenoși și am fost șocată de cultura unora dintre ei (știau mult mai multe chestii de istorie și geografie decât mine). Erau pasionați de călătorii, dar na…nu avem toți aceleași oportunități și chestia asta m-a întristat un pic.

IMG_2735 (1)

Am avut parte și de aventuri: într-o seară în timp ce călătoream să vizitez niște prieteni români care erau acolo cu Miramontul, am rămas împotmoliți în nisip cu taxiul. Întuneric, pustiu, middle of nowhere, doar noi și vreo 6 localnici care împingeau la mașină. Asta după ce i-am explicat taximetristului să facă balans cu mașina și el tot râdea și o ținea pe Hakuna Matata. Prea târziu, accelerase atât încât roțile erau deja îngropate în nisip.

IMG_2599

O experienta frumoasă cu totul. Fiecare loc are farmecul său și Zanzibar e ceva deosebit. Un loc scump, dar care merită văzut o dată în viață.

Un moment mi-a rămas în suflet: răsăritul de soare în padurea de mangrove pe placa de SUP.

IMG_2601

 

Acum vă las, pentru că unele lucruri nu se schimbă niciodată: astăzi am stat vreo oră pe telefon cu cei de la UPC (da, tot UPC) să rezolv problemele cu internetul și tot nu s-a terminat.

O sa fiu in Bucuresti la sfârșitul lui Noiembrie pentru How to Web. Wouldn’t miss it for the world. Așa că dacă vre’i să stăm la povești, ne vedem acolo.

IMG_2600IMG_2597