Jurnal de Elveția, Episodul 11: Rezumatul verii și goana după apartment

Jurnal de Elveția, Episodul 11: Rezumatul verii și goana după apartment

Se fac două luni de când nu am mai scris. Mi-am mai luat notițe pe telefon încercând să nu uit multe din experiențele de aici. Astăzi a venit momentul să public, poate și pentru că sunt în sfârșit în camera mea și am patul meu. Deși e ușor să amâni și să te ocupi cu alte lucruri care “ard”, îmi amintesc mereu de un citat de-al lui Socrate “viața neanalizată nu merită trăită”, și pentru mine asta e locul unde o analizez.

 

S-au întâmplat multe, nici nu știu de unde să încep:

  • am fost la nunta unei colege de liceu în Italia
  • am fost în concediu în Africa (bine nu e chiar Africa, Zanzibar, o destinație destul de turistică, un paradis în spatele căruia la câțiva metri se ascunde viata localnicilor intensa și puțin șocantă)
  • am căutat, găsit, închiriat și semi mobilat un apartment în Zurich, ceea ce în sine este o performanță având în vedere piața imobiliara de aici
  • am încercat să mă integrez cât mai mult în viața Zuricheză și să construiesc în jurul meu o fundație (inclusiv să învăț limba germană)

 

Să încep cu începutul: nunta în Italia. A fost o experiență minunată. De fel nu îmi plac nunțile, le evit pe cât posibil, nu îmi plac în mod deosebit tradițiile noastre, poate și petru că nu mă regăsesc în ele. Sunt un copil crescut la țară, dar cumva tradițiile pe care le-am întâlnit la multe nunți românești nu prea rezonează cu nimic. Până la urmă ajung să mă simt bine, dar cel mai probabil datorită oamenilor de lângă mine.

12041824_10207011715225043_267813526_n

Ei bine, acum a fost cu totul altceva, a fost ca o reuniune de liceu într-o locație deosebită. Ceremonia religioasă a avut loc unde bunicii mirelui s-au căsătorit cu 80 de ani în urmă (cât de romantic!), iar petrecerea s-a ținut într-o vilă-muzeu. Mi-a plăcut fantastic de mult de la un capăt la altul, a fost ceva elgant și în același timp familiar. Mâncarea italienească extrem de gustoasă, chelnarii români (cum altfel) care erau foarte bucuroși să servească conaționali, mășitile venețiene pe care le-am purtat cu toții la petrecerea de după, a fost minunat!

 

23

Zurich e un loc bine plasat, am mers cu trenul până in Italia (deși probabil un avion m-ar fi costat mai puțin). Italia are un farmec pe care Elveția nu îl are in partea germană, de la cafenele la fiecare colț de stradă, la terasele deschise până noaptea târziu, la mâncarea gustoasă . M-am întors cu bateriile încărcate, cu mașina și trenul. În călătoria cu mașina am mai avut ocazia să aflu despre viața francezilor (colega mea de liceu locuiește acum în Franța), am fost uimită să aflu că în anumite companii primești zile de concediu după fiecare an pe care îl petreci acolo. De investigat! La elvețieni se muncește mai serios.

Să găsesc apartament nu a fost deloc ușor, în principiu au prioritate localnicii și familiile. Pot să spun că pentru 2 luni a fost un job în sine: căutat apartamente pe net, organizat vizite în calendar, trimis “candidatura” pentru apartament (trebuie să pregatești un set de acte, inclusiv contract de muncă, dovada că nu ai datorii la stat, pe care le expediezi frumos prin poștă. (de când am venit aici una din expresiile cele mai utilizate din vocabularul meu este: “The 90’s are back”, pentru multe lucruri se fac foarte tradiționalist, primești o tonă de scrisori prin poștă, sunt aspecte ale vieții care nu au fost inovate. Nu vă imaginați ca e o regulă, sunt extrem de multe excepții.)

Ei bine, în cele din urmă, am primit un telefon exact la sfârșitul celor 3 luni de probă de la muncă, și am fost anunțată că dacă vreau pot primi apartamentul. Am fost super bucuroasă și pentru moment am crezut că asta a fost, gata. Nici prin cap nu-mi trecea că mă mai așteaptă încă tot pe atâtea eforturi. Dar despre mobilă și contracte, în alt episod, piperat și cu puțin Zanzibar, că tot cultivă ei acolo multe din cele mai exotice condimente.

11911699_10206887625482877_1015865119_n

 

P.S. De când am început să scriu aici am avut ocazia să primesc multe mesaje de încurajare și să cunosc oameni foarte deschiși care mi-au vorbit despre experiențele lor legate de Elveția.