Jurnal de Elveția, Episodul 3: Goana după cazare

Din cauza unor probleme cu siteul am rămas în urmă cu povestea, așa că o să reiau ce se întâmpla joi…Enjoy!

…E 12 noaptea, iar a trecut ziua în zbor, nu am reușit să rezolv încă cu cazarea, mâine trebuie să eliberez apartamentul temporar în care am stat. Azi am fost să văd din nou niște apartamente. Pentru că trebuie să am o adresă definitivă în maxim 14 zile de la intrarea în țară, altfel îmi pierd dreptul la muncă (au mai rămas 10), time is of the essence. Am găsit un apartament (shared), superb, cu șemineu, gradină, fără obligații contractuale, pleci când vrei, fără garanție, fără chirie în avans. Undeva dacă ar fi trebuit eu să fac o lista nu cred ca mi-aș fi imaginat așa ceva. Condițiile astea foarte relaxate sunt din cauza faptului că, Helvetia, compania de asigurari proprietară a acestor blocuri, planuiește să demoleze clădirile în 2016 pentru a construi altele noi. Eu le-am dat un răspuns pozitiv, însă posibilii mei viitori colegi de apartament nu mi-au zis nimic încă, sigur o să dorm bine la noapte.

Maine dimineață iar mă duc să văd o potențială cazare, încep să-mi pierd din entuziasm și mi-e frică că asta o să se vadă în momentul în care vorbesc cu oamenii, iar trebuie să le povestesc despre mine, să le complimentez casa, să aflu despre ei, să par o prezență simpatică și placută. Nu mai am energie. Dar nu am cum să mă opresc.

Ok, e dimineața, mă duc să văd un nou loc, iau cafea și croissante proaspete să încerc să suplinesc depersonalizarea pe care o resimt. Iese bine, tipul care închiriază camera lucrează jumatate de lună prin Romania, deci o să fie mai mult plecat, e polonez, pare că ne înțelegem, amândoi căutăm ceva fără obligații pe termen lung, îmi dă informații mai mult decât utile despre ce trebuie să fac în continuare cu permisul de muncă. Pare că ne-am înțeles, întreb când pot să iau cheia, să aduc bagajele, dar la întrebarile mele el nu îmi dă un răspuns clar…”ne auzim diseară”. Nu vreau să par prea insistentă așa ca zâmbesc și confirm…ne auzim diseară. Mă întorc la apartamente, mai am o oră până trebuie să eliberez camera, îmi caut o nouă cazare pentru o zi (aici e deja fully booked), strâng toate lucrurile, le îndes cu mari eforturi în valizăpikage-ZG3IP2 și ies la o bere ca să-mi ocup orele între checkout și checkin, poate mai apuc să lucrez ceva. Mi-e somn, nu am mai dormit bine de 3 zile, creierul meu funcționează la turație maximă și deja nu mai pot să mă relaxez nici când vine ora de culcare. Nici berea nu mă mai ajută.

11256500_10205959141911368_1642384151_n

Oamenii de la muncă sunt dornici să intru în pâine și mă bombardează cu mailuri, dar între plimbat bagajul prin oraș, vizitat apartamente, bookmarkuit paturi de la ikea e greu și să ajung acolo.

Deși teoretic nu am voie până nu obțin permisul final de muncă, ieri am fost pe la birou, oamenii sunt prietenoși, deja m-au adăugat pe grupul intern de facebook și am primit multe mesaje de bun venit. Absolut totul e în germană (asta când nu se vorbește germana-elvețiană), dar google translate mă ajută, temporar măcar. Am primit cel puțin 3 apropouri de la șeful meu că ar fi bine să învăț germana cât mai curând…iată motivația pe care o așteptam de ani de zile.

De fiecare dată când ajung la capătul puterilor ceva frumos se întâmplă, ieri am ajuns pe ponton, unde cel puțin 10 minute nu am putut să mă mai gândesc la nimic, priveliștea m-a furat complet, orașul asta e superb și nu îi e rușine să o arate.

11122340_10205959136191225_1358736650_n

Unde rămăsesem…da…la cazare, m-am mutat 2 străzi mai încolo la o doamna mai în vârstă (să-i spunem tanti Viorica) care are o pensiune și îmi povestește că fiul ei e artist și merge des la București pentru expoziții. Am fost surprinsă având în vedere ca în București nu există o deschidere prea mare pentru artă, așa că am cerut detalii, cu ce fel de artă se ocupă? Designuri gonflabile de dimensiuni mari. Ok…

11242181_10205959136071222_1008973955_o

Am luat camera în primire…un downgrade față de unde stăteam, dar ceva mai scumpă, decorată foarte old school. Undeva spiritul artistic e în familie. Nu știu ce să zic dacă e pe gustul meu însă. Pernele sunt mari și pufoase, e ora 13, mai am de așteptat până diseară, cred că o să mă culc un picuț…

11198833_10205959136231226_1924252869_n

11166115_10205959137871267_1290627185_n

1 Comment

  1. stef Author mai 9, 2015 (7:48 pm)

    Sunt sigura ca totul se va aseza cat mai bine pentru tine :) puupp

    Reply to stef

Leave a Comment

*

*

*Required fields Please validate the required fields