Jurnal de Elvetia, Episodul 18: Cum se vad protestele din afara (tarii)

Jurnal de Elvetia, Episodul 18: Cum se vad protestele din afara (tarii)

Senzatia pe care o experimentam noi romanii aflati in afara cand ne uitam la ce se intampla in tara este compusa din sentimente amestecate: neputinta, enervare catre autoritati, deznadejde dar intre ele isi face loc puternic si mandria, atat de multa mandrie. Daca e vreun moment cand ma simt mai decontectata de oamenii de alte natii din jurul meu este unul ca acesta. Cand ei pur si simplu nu inteleg de ce ma uit la o poza cu sute de mii de oameni si imi dau lacrimile. Nu isi dau seama ce trece prin mintea mea. In poza aia sunt majoritatea romanilor pe care ii cunosc, prieteni, rude, colegi, vecini, puncte micute intr-o imensitate, nu ii disting, dar stiu sa sunt acolo. Ei sunt acolo pentru noi, pentru drepturile noastre, pentru ca aceste drepturi sa fie respectate, pentru a construi o Romanie normala.

La inceputul articolului am mentionat sentimente de deznadejede. De ce? Pentru ca in adancul sufletului nostru fiecare dintre noi (romanii plecati in afara) speram intr-o zi la intoarcerea acasa. E o speranta muta despre care nu vorbim. Dar e in ochii fiecaruia. Si bineinteels dupa truda in afara si sacrificii, speram sa ne intoarcem la o lume mai buna. Cand vedem insa ca oameni ca cei din guvernul actual inca detin puterea si au lipsa de scrupule de a incerca sa ajusteze legile dupa propriile lor interese personale, ca dupa ani si ani ne confruntam in continuare cu aceleasi probleme, ne dam seama brusc de naivitatea acestui vis. Intoarcerea acasa s-ar putea sa fie un moment care nu o sa vina niciodata.

Sa revenim la sentimente mai bune, cele de mandrie. De ce sunt mandra? Pentru ca in amorteala confortului si mediului comod, oamenii din tari straine (unde lucrurile merg ok) si-au pierdut motivatia, entuziasmul, indarjirea de a lupta pentru idealurile lor. Nu vezi spiritul de luptator, putini oameni aici mai sunt orientati spre a rezolva probleme sociale. Intr-o lume departe de a fi perfecta, dar suficient de comoda si disciplinata incat sa nu deranjeze, spiritul luptator adorme, oamenii uita sa impinga catre ideal si mai ales uita ca sunt locuri in lumea asta unde lucrurile stau foarte rau. Si uite asa ne trezim noi expatii intr-un fel de “velvet rut”. Nu stiu daca maine in Elvetia s-ar propune o lege similara, oamenii ar iesi in strada. Trasatura asta momentan e mai puternica in romani decat in multe popoare pe care le-am vazut. Mai puternica decat in italieni unde coruptia e chiar mai mare decat la noi, mai puternica decat in turci care sunt privati de drepturi de baza. Romanul la momentul actual are senzatia ca poate schimba orice si se poarta in asa fel. Isi asuma responsabilitatea si odata cu ea vine puterea.

Mai mult ca niciodata observ lipsa de interes a oamenilor si calitatea din ce in ce mai scazuta a surselor de informatie. Sau poate pur si simplu oamenii sunt prea bombardati de cantitatea de informatie. Multe persoane au venit recent catre mine spunandu-mi entuziasmati ca vad ce se intampla in Romania, au vazut imaginile, filmuletele, wow! Dar la o mai atenta dezbatere a evenimentelor imi dau seama ca nu inteleg ce e dincolo de ele. Nu stiu niciun fel de detaliu, au vazut ca oamenii au iesit in strada si au aprins lumintele la telefoane. Atat.

Pentru a sustine initiativele locale au fost organizate cateva proteste si in Elvetia. Am fost la cel din Zurich care s-a facut foarte elvetieneste: am avut un interval orar strict in care sa ne intalnim, un loc anume si a trebuit sa platim o taxa de urgenta (libertatile din Romania nu sunt aceleasi si aici).

16880852_10211196303997147_1228855976_o

Inchei cu o poza facuta recent intr-o librarie: Catalin Dorian Florescu e un autor si psiholog nascut in Romania. A fugit din tara cand avea 15 ani, pe vremea comunistilor. Am vazut intamplator un roman de-al lui intr-o librarie, m-am bucurat mult sa vad numele unui roman pe coperta, dar mi-a displacut faptul ca era la categoria de “literatura elvetiana”. Pana la urma omul asta e elvetian acum, dar poate lucrurile ar fi fost altfel. Eu cred ca Romania il merita, cred ca Romania merita toti oamenii buni care sunt nascuti acolo, ea merita oamenii si oamenii buni o merita pe ea. Romania e a noastra si ne ofera atat de multe, problema nu e ea, problema sunt cei care stau in tara si nu ii fac stima, ei ar trebui sa plece, sa se schimbe sau sa plece. Ei nu sunt demni de Romania. Noi suntem de ea.

Leave a Comment

*

*

*Required fields Please validate the required fields