Jurnal de Elveția, Episodul 9: De ce am plecat din România (partea 1)

11355504_10206271458199080_1029911671_n

Uetliberg, pădurea la 20 de minute de casă

 

Răspunsul nu e cum mulți s-ar putea aștepta unul politic, decât poate indirect. Mereu am fost un cetățean destul de iresponsabil din punctul asta de vedere. Am fost la vot, dar nu m-a preocupat niciodată viața politică. Poate pentru că nu-mi place să mă gândesc la lucrurile pe care nu am suficientă putere să le schimb și mai mult decât un vot am simțit de multe ori că nu pot contribui și să schimb considerabil ceva.

Nu am plecat din România din cauza ei, am plecat către altceva. Motivele sunt de la cele mai superficiale, la cele mai importante.

  1. Pentru independență și responsabilitate. Sunt din București, am stat cu ai mei aproape toată viața (cu excepția clasicei copilării la țară de 5 ani). Pentru că stăteam destul de confortabil, la casă, mereu gândul de a mă muta singură, într-un apartament, l-am combătut cu argumente destul de logice, de la cele financiare (de ce să plătesc o chirie când cu banii aia aș putea călători sau i-aș putea pune deoparte), la cele de comoditate (o casă e o casă, nu e un apartament de bloc, nu vreau să încep să enumar avantajele). Totuși, pentru o persoană de vârsta mea nu numai că e foarte important pentru sănătatea psihologică să mă îndepărtez de cuibul cald și sigur, dar e și o etapă importantă de dezvoltare. Știam că nu o să fac pasul ăsta decât dacă o să mă mut din țară. Era momentul să simt și eu responsabilitatea de a plăti o chirie, gazele, curentul. Nu e de loc atât de complicat pe cât mă așteptam.

    11420026_10206271503040201_1890979240_n

    Am plătit chiria și mi-au rămas și bani de mâncare, vin și flori

  2. Pentru diversitate. Mereu mi-a placut să cunosc oameni, cu cât mai variați, cu atât mai bine. Îmi place la nebunie să cunosc culturi, cu bune, cu rele, să văd oamenii și obiceiurile lor. Cred că una din marile mele pasiuni sunt oamenii în sine. Cumva uneori stând în același loc mult timp, ești destul de limitat în privința asta, iar atunci când călătorești nu ai suficient timp să ajungi să îi cunoști îndeaproape.
  3. Pentru bani. Partea financiară a fost un mare argument în decizie. De ce? Pentru că oricât de visatoare aș fi, sunt în mod egal la fel de pragmatică. Mi se pare uneori că viața e prea scurtă să nu ne permitem să facem ce dorim. Niciun un exces nu e bun, într-adevar. Dar să pot să merg în călătoriile pe care mi le doresc, să am o casa a mea mare și frumoasă, să-mi permit să-mi cumpăr lucruri, să fac cadouri, și chiar să pot să dau și altora. Să nu îmi fac griji de cheltuielile medicale. Piramida lui Maslow, să pot să îmi asigur baza fără a face sacrificii ca apoi să îmi pot dedica energia lucrurilor care mă pasionează. Și chiar să pot să pun bani deoparte pentru că poate într-o zi dacă simt că nu mai vreau să fiu angajată, să am luxul de a alege.
  4. Pentru natură. Relația mea cu natura a fost una sinusoidală: am copilărit la țară, pe uliță, desculță, mergeam în livadă în fiecare zi și în pădure în fiecare săptămână. Am crescut auzind cocoșul dimineața și dând la sapă în vie. Odată ce am ajuns la București relația asta s-a degradat complet. Am ajuns să stau în apartament și din când în când să mai ies cu copii în parc. Cumva în sinea mea aveam impresia că etapa aia din viața mea s-a terminat. Mi-a luat ani buni de zile să realizez și să recapăt plăcerea de a colinda prin natură. În București însă era foarte obositor să fac asta, mergeam în parc des, dar ca să ajung la munte era un efort de timp și mereu drumurile erau neplăcute, pentru că de…trenurile sunt aglomerate sau populate și de oameni mai puțin prietenoși.11355538_10206271457439061_550002570_n11324101_10206271458759094_356236900_n
  5. Pentru călătorii. Îmi place să călătoresc foarte mult, una din cele 3 pasiuni ale mele, dar nu-mi plac avioanele. M-am gândit ca ar fi minunat să fiu undeva de unde pot să călătoresc cu trenul în locații pe care altfel nu le-aș putea vedea decât cu avionul. Zurichul nu e cel mai bine localizat pentru asta, dar există foarte multe locuri minunate de explorat în jur. Am ce face weekendurile pentru cel puțin un an.

    11287326_10206271502840196_1335143795_n

    Călătoriile cu trenul, o plăcere

  6. Pentru posteritate. Mă gândesc la copii mei, care dacă vor exista, îmi doresc să aibă cel mai bun start posibil în viață, pe care pot să îl ofer. Bine, aici sunt sigură ca am multe lucruri pe care poate nu o să reușesc să le ofer, dar the best I can do.

Și mai sunt multe, dar într-un episod viitor.

O să vorbesc și despre lucrurile la care am renunțat și care îmi lipsesc. Ca orice alegere în viață există plusuri și minusuri.