Fenomenul Expirat si sfarsitul adolescentei prelungite

Suntem niste luptatori, sa ne aducem aminte cum am venit pe lume: decreteii cum a fost denumita o parte din generatia nostra, copii nedoriti, dar care s-au luptat pentru viata. Ne luptam si acum. Nu ne-a fost usor si in continuare nu ne e.

Cu ce am gresit? Nu am gresit, suntem oameni si noi. Ne-a placut sa copilarim, ne-a placut sa iesim la joaca si de multe ori nu ne-am gandit la riscuri. Si am continuat sa o facem pana la maturitate. De ce am facut asta? Pentru ca am avut ocazia, pentru ca realitatea din Romania parea o gluma, o joaca in sine. Sa muncesti pentru 1000 de lei pe luna, e o gluma, sistemul de invatamant e o gluma, autoritatile sunt o gluma. Nu poti sa iei in serios ce se intampla aici, pentru ca innebunesti. Trebuie sa refulezi cumva.

Bem mult, fumam, ne expunem la riscuri, ne simtim puternici si indistructibili.

Dar nu suntem. Evenimentul asta nefericit reprezinta maturizarea unei generatii. Ne-am dat seama ca tine de noi, ca nu mai e de glumit, ca e prea serioasa treaba. Ne-am dat seama ca puterea e in mainile noastre si ca suntem multi si impreuna putem sa construim. O lume mai buna, o lume responsabila unde poate o sa ne jucam mai putin, dar o lume mai sigura. Nu putem sa evitam la nesfarsit maturizarea asta. Odata cu noi, fiecare dintre noi, se maturizeaza si Romania. Nu e placut, instinctul e sa fugi de responsabilitate, dar adevarul e ca alternativa a devenit prea periculoasa.

Expiratul a insemnat pentru mine extrem de mult, a fost locul unde mi-am cunoscut cei mai buni prieteni. A fost locul unde m-am indragostit si am iubit ani de zile. A fost locul unde am ras in hohote, locul unde am plans, locul unde am urlat, locul unde am luat omeni in brate neasteptat, locul de unde am furat pahare, locul unde am sarutat necunoscuti. Acolo m-am simtit mai libera decat la orice festival, libertate absoluta unde nu ne judecam, puteam sa fim cine vrem timp de o seara.

Am fost pentru prima data in Expirat cand eram anul 1 de facultate si organizam un pubcrawling pentru studentii straini veniti la Poli intr-un schimb cultural. La finalul serii intalnirea echipelor avea loc la 1 noaptea in Expirat. Nu stiu cum am ajuns acolo, dar tin minte si acum ca versurile pe care le-am auzit atunci cand am intrat erau “pentru ca sunetul ajunge, din difuzoare pana-n sange, pentru ca inima ta moare, atunci cand sunetul dispare”. A fost dragoste la prima vedere. Multa vreme dupa aceea am tot mers in Expirat, dar niciodata nu stiam drumul pana acolo, mereu gaseam cate un grup de prieteni care avea destinatia aia. Ma duceau cumva pe stradute, mereu pe alt drum, mi se parea misterios si incitant. Cand era iarna si nameti, ne adaposteam in vizuina noastra. Cand era cald si mai era parcul ala langa, ieseam, ne ascundeam dupa gard si fumam un cui.

S-au succedat ani de zile petrecuti in Expirat, ultimile 5 zile de nastere, indiferent unde incepeau se terminau acolo. 2 Revelioane sau 3, cine mai stie. De Craciun dupa ce terminam mesele in familie, fugeam cu sufletul la gura sa ajung acolo. Era liniste, dar eram intre noi.

Vara era trista fara Expirat, fugeai la mare ca sa te distrezi, mai mergeai in Club A ca sa iti astamperi cheful. Dar nu era la fel. Septembrie era motiv de bucurie, se redeschidea si mereu te intrebai cum l-au redecorat anul asta.

Mereu glumeam ca “mergem acasa” cand ne refeream la Expirat. Nu stiu daca se intampla asta in alte locuri, dar pentru noi, Expiratul a fost un fenomen in sine.

Prietenii au inceput si s-au terminat, relatii au inceput si s-au terminat, dar Expiratul a ramas mereu acolo, ca un soldat de nadejde. Expirat a fost alaturi de mine cand eram somera, cand eram carierista, cand nu aveam bani decat de intrare sau cand aveam 200 de lei de spart pe noapte. A fost alaturi de mine cand eram singura sau cand eram indragostita, cand aveam parul lung sau parul scurt, cand purtam trening sau cand eram in rochie. Nu m-a judecat niciodata.

Era locul unde ma intalneam cu zeci de oameni si stateam de vorba, locul unde dansam “like nobody is watching”, locul unde am auzit melodii care inca fac parte din playlistul pe care il ascult si azi.

O seara buna in Expirat…cand dansai pe dubstep pana erai fleasca, cand stateai pana la 7 dimineata cand te dadeau afara cu matura si ii rugai sa mai bage Rage Against the Machine “o data, doar o data”, era o seara buna cand venea tipul ala de care iti placea, era o seara buna cand o tineai numai pe apa minerala dar tot te distrai, era o seara buna cand castigai la fussball, era o seara buna cand bodyguardzii il dadeau afara pe “stalkerul” ala care se tinea dupa tine, era o seara buna cand radeai prosteste cu prietenii la o masa de pe hol, era o seara buna cand gaseai 50 de lei pe jos, sau un pachet de tigari plin, era o seara buna cand un tip iti lua ceva de baut, era o seara buna cand Bogdan iti dadea un shot din partea casei, era o seara buna cand faceai cinste la prieteni. Si cand nu era o seara buna, tot o faceam noi sa fie.

Am invatat ca poti sa intri in vorba cu oricine, ca poti sa legi prietenii si in afara facultatii si serviciului, am invatat sa nu judec, sa ma bucur cand un loc e aglomerat fiindca inseamna ca e atmosfera.

As posta poze dar nu stiu pe care s-o aleg din sutele de acolo.

Pentru mine etapa Expirat s-a terminat, nu astazi ci acum cateva luni cand am plecat din tara, sau poate acum un an cand am mai rarit-o cu iesirile. Daca o sa ramana sau nu inchis nu stiu, dar e clar sfarsitul unei adolescente prelungite la maxim. O sa le povestesc copiilor mei de locul asta care mi-a furat noptile, dar mi-a daruit atatea…

 

La revedere prietene drag, it was a nice ride. I will miss you!